"Procesul"

Pentu cei putini, care conteaza

”La poarta Legii, dinaintea careia sta un paznic, vine un om de la tara, dar care este oprit sa
intre in clipa aceea. Omul chibzuieste si intreaba daca i se va ingadui sa intre mai tarziu. “S-ar putea- spune paznicul- dar nu acum.”.
Paznicul se da la o parte din fata portii, deschisa tot timpul, iar omul se apleaca si priveste
inauntru. Paznicul vede ce face, rade si-i spune: “Daca tii atata, intra, cu toata oprelistea mea.
Dar sa nu uiti ca eu sunt puternic. Si cu toate astea, nu sunt decat unul dintre paznici.”. Omul incearca toata viata sa patrunda dincolo de usa inchisa, apeland la bunavointa paznicului sau incercand sa-l cumpere cu daruri; rabdarea nu-i foloseste la nimic.
In decursul anilor in care asteapta momentul in care trebuie sa intre inauntru, omul nu
inceteaza o clipa sa il observe pe paznic. Si-i uita pe ceilalti paznici, si i se pare ca primul este singurul care-l impiedica sa patrunda in Lege.
Aproape de moarte, omul se gandeste sa puna cu voce tare o intrebare paznicului..o intrebare pe care nu i-a mai pus-o pana atunci. Il cheama aproape de el si zice : “Daca toti oamenii cauta sa cunoasca Legea, cum se face ca de-atata amar de vreme nimeni in afara de mine nu ti-a mai
cerut sa intre?”. Paznicul portii vede ca omul e la capatul zilelor si vrand ca vocea sa mai ajunga pana la timpanul mort, ii urla in ureche :
“Nimeni in afara de tine, n-avea dreptul sa intre aici, caci poarta asta era facuta numai pentru tine; acum plec si o incui.”

               (“Procesul”- Franz Kafka; ma rog, pe alocuri am parafrazat)

Imi place interpretarea din carte, conform careia omul simplu, de la tara ii era superior paznicului. Desi acesta avea oarecum legaturi cu Legea, el era un simplu “functionar” sau “angajat” si din moment ce asteptase anume pe omul respectiv sa vina, ii era din start subaltern. Asadar: “ Mai intai, omul liber e superior celui constrans. Iar omul care a venit, e intr-adevar liber, poate sa se duca unde ii place; numai poarta Legii ii este oprita, dar si aceasta numai de-o singura persoana, de paznic. Daca se aseaza pe scaunel, langa poarta, si ramane aolo toata viata lui, face asta voluntar [...]..... Pe cata vreme paznicul portii, dimpotriva, e legat de postul sau prin slujba pe care o are [...] “.