duminică, iulie 13, 2008

optimism vs. pesimism [realism]

Bine, imi dau seama ca nu e momentul sa ma gandesc la asta. Am recitit azi decalogul lui Paler. E cam cinic omu’ la faza cu “sa astepti oricat” sau “sa astepti orice”. Cred ca nici daca imi tatuez chestiile astea doua pe frunte... tot nu imi intra in cap. Nu sunt eu omul care sa astepte [oricat].
Si mai ales, nu orice !

Adica, recunosc ca mi-am propus sa astept. Dar asta se intampla mai demult.
Nu stiu ce sa fac, asa e genul meu, nu pot vedea limpede unele chestii si nu vad de ce as fii
optimista in ceea ce priveste viitorul. Nu inteleg oamenii optimisti! Am zis! Adica de ce as visa eu
la cai verzi pe pereti si apoi daca nu s’ar intampla sa vad caii respecitivi tropaind, sa ma enervez si sa plang si sa dau cu curu’ de pamant ca “unde sunt caii verzi?!” ? Corect?
Nu pot frate, eu sunt genu’ care daca intra cu o cizma in cacat, se baga si cu cealalta , macar sa stie o treaba. Si daca se intampla sa apara caii verzi sa ma salveze, vor fii bine veniti si le voi accepta copita de ajutor, dar daca nu vin...eu ce fac? Prefer sa fiu realista [unii zic pesimista- it’s a fine line between these two things] si sa am un plan de rezerva nu? Ca daca se intampla ceva frumos-surprinzator- te descurci tu. Ca cica in viata..cu binele ne obisnuim mai repede decat cu raul. In fine...aberez..

In alta ordine de idei, normal ca visez la garsoniera aia varuita in albastru, cu vedere la o florarie, asezata pe o straduta care vine perpendicular pe strada principala unde e statia de autobuz care o sa ma duca la facultate. Normal ca visez sa intru la Jurnalism in “urbea X” [desi presupun ca stie toata lumea :P], si in acelasi timp sa imi gasesc un job nu prea important dar care sa ma ajute sa obtin bani ptr colindat barurile si magazinele din “urbea X”, alaturi de prietenii interesanti si complicati pe care mi’i voi face la facultate. Normal ca visez la prima vizita in Mangalia si mai ales la cum voi ajunge in gara cu aerul ca am reusit sa fac ceva in viata asta de cacat. Normal ca visez ..
Problema e ca trebuie sa imi fac un plan de rezerva si pentru treaba asta. Adica.... daca nu vin caii verzi sa ma ajute sa intru la facultatea pe care se bat inca 40 de oameni ? Unde dracu’ ma duc? [Chiar ma, uneori ma gandesc, oi fi atat de retarda sa nu intru acolo? Ma gandesc la aia care au facut liceu’ la nush ce figuri de filologie, au citit in draci 4 ani, au facut dezbateri pe toate temele istorice si sociale din lume, au plecat la mama dracu in Londra pentru schimburi de experienta si mai stiu eu ce alte pateuri din astea liceene ...o sa reusesc eu sa ii bat p’astia? :-/ ]
Odata rezolvata si problema cu planul de rezerva voi fi linistita. Dar mai sunt inca 2 ani.

Pana una alta, am primit o dedicatie azi [fara numar, fara numar, fara nuumaaaar] de la amour.
O s’o postez aici desi nu stiu cat meritati.



:x
Your tongue in my mouth
Tryin to keep the words from comin out
You didn't care to know
Who else may have been here before

I want a lover I don't have to love
I want a boy who's so drunk he doesn't talk

2 comentarii:

Anonim spunea...

singurul bai in rationamentul tau e ca optimismul nu inseamna sa visezi la lucruri specifice (aka cai verzi :P) ci sa stii ca exista un scop bun care directioneaza lucrurile astea si ca pana la urma, intr-un final, poate fi totul bine. si sa traiesti in suferinta de a nu avea ce iti doresti, cu ganduri bune totusi.

Sensul optimismului?
partea faina pt cine reuseste (ca e tare greu :-<) e ca traieste happy zi de zi, nu doar in ziua in care vin caii..
e greu dar e fain ca iti aduce fericirea continua, chiar daca nu mereu la aceeasi intensitate.

p.s. ff tare piesa, am ascultat-o mult vara trecuta :P dar cantata de altcineva o stiam eu

Anonim spunea...

si am mai vrut sa zic (desi nush de ce tot vorbesc aiurea acuma da asa imi vine) ca realismul e definit fff relativ.
pana la urma ce ii realitatea? ceea ce construim noi?
erau niste batranei din astia savanti care credeau in constructivism si spuneau ca de fapt lucrurile exista numai pt ca vrem noi sa credem in ele.
si intr-o oarecare masura asa ii...
ceva e important numai ca asa mi s-a pus mie pata...
aa ii complicat si-s blana
:D