Memento mori

Memento mori! Cam asta ar fi concluzia acestei zile destul de agitate. Ca sa fiu sincera, a fost o zi monotona si lipsita de actiuni care sa necesite un efort urias, dar emotiile au fost puternice. Sau poate nici alea... poate linistea a fost sufocanta pana la punctul de a pune in miscare gandurile si de a le arunca intr-o miscare browniana complexa. Sentimentele si emotiile unor oameni normali pot fi catalogate dupa varii criterii, nu si ale mele. Au ajuns la un punct mort. Un punct unde nu as mai putea sa spun daca sunt vesela sau trista....daca sunt nostalgica sau efectiv deprimata...nu mai stiu cand si de ce am chef sa fac. Mda, ce legatura are asta cu titlu? Nu stiu exact, cert e ca am fost azi intr-un cimitir si m-a cuprins un val de caldura ciudata la gandul ca toti vom sfarsi asa. Si atunci ma intreb, why bother?
Sa fie clar: asta nu e o dramatizare a unei stari normale. Asta nu e o stare normala! [...] Apropo, ati observat vreodata ca daca va ganditi la un lucru/situatie/relatie, va vin in cap chestii despre acel lucru pe care efectiv nu le poti exprima in cuvinte..? Ca si cum vocabularul limbii romane nu ar dispune de un cuvant care sa reprezinte chestia respectiva...

Anyway, exista si o melodie...Melodia zilei de 6 octombrie 2009...

O gasiti AICI. Se cheama "Come Undone", interpretata de Robbie Williams [a mai aparut pe blogul meu mai demult] si zice cam asa :

So unimpressed but so in awe,
Such a saint but such a whore,
So self aware so full of shit,
So indecisive so adamant....
I'm contemplating, thinking about thinking
Its so frustrating just get another drink in
Watch me come undone

So well trained, so animal,
So need your love, so fuck you all
I'm not scared of dying I just dont want to...
If I'd stop lying I'd just disappoint you
I come undone