down in a holeeeee

Ma gandeam adesea ca as avea nevoie de ceva care sa ma scoata din rutina scoala-acasa-afara-acasa. Acel ceva a aparut sub forma unui curs de jurnalism pentru elevii de liceu. Am fost anuntata acum 2-3 zile de existenta lui [a cursului]; pentru a intra trebuia sa imi aleg 2 teme si sa scriu de ce si cum le-as aborda [cca 250 cuv]. Am pierdut 1h din viata sa scriu unul dintre "articole" si alta jumatate de ora inserand diacritice, insa azi am constatat ca nu era chiar la subiect. De asemenea, pentru cea de-a doua tema nu aveam o idee prea originala si, colac peste pupaza, trebuia si un CV. Cum mi-am dat seama ca nu stiu sa fac un CV decent, si chiar daca as stii- teoretic- practic- nu as avea ce sa scriu in el, mi-am bagat picioarele in cursul vietii si nu mai scriu si nu mai trimit nimic.

Acum ma simt putin frustrata din cauza incapacitatii mele de a termina un lucru bun la timpul lui. Mi-am dat seama ca probabil, niciodata nu voi ajunge ceea ce vreau, din cauza delasarii mele. Mi-am dat seama ca oricat m-as chinui, exista oameni mai buni. Mi-am dat seama ca nu as putea sa scriu in CV-ul meu despre cum m-am imbatat dintr-o sticla de vin si am cantat o ora, si nici despre ce muzica ascult si nici ce parere am eu despre literatura romana. Asa ca, in loc sa ma motiveze acest mini-esec, ma face sa ma bag cu capul sub patura si sa nu mai ies de acolo. Damn *frustrated*

Ca sa nu zic ca am muncit degeaba, am sa va las mai jos cacatul de articol [cum ar zice Mady]. Daca aveti timp/chef cititi-l si spuneti-mi ca oricum nu as fi intrat nicaieri cu mizeria asta [Ok, era metaforic, nu imi spuneti ca ma enervez!].

Vama Veche... încotro?

Pentru început, voi spune cǎ nu este doar un caz local despre care îmi doresc sǎ scriu din spirit civic, însǎ nu este nici o problemǎ personalǎ. Vama în sine este un fenomen, iar ultimele ştiri despre acest colț de rai nu par aşa de îmbucuratoare.
Mi-ar plǎcea sǎ tratez aceastǎ temǎ fǎrǎ a fi subiectivǎ, mai ales cǎ sunt convinsǎ cǎ, raspândiți în aceastǎ țarǎ, mai sunt mulți ca mine, care tânjesc dupa zilele de glorie ale Vǎmii.

Inițial, Vama Veche era un sǎtuc liniştit de la malul mǎrii, unde oamenii care nu erau conduşi de spiritul gregar, veneau pentru a se relaxa şi a scǎpa de stresul cotidian. Unii spuneau cǎ eşti nonconformist dacǎ mergi în Vamǎ. Dar cine a spus vreodatǎ cǎ nonconformismul este ceva ostil progresului...?
Cu timpul însǎ, liniştea care domnea în acest ținut cu mult praf şi muzicǎ bunǎ, a fost înlocuitǎ de comercianții avizi dupa câştig. Aşadar, multe magazine şi terase au început sa rǎsarǎ, practic, din piatrǎ seacǎ, demitizând frumusețea salbaticǎ a Vǎmii.

La prima mea escapadǎ în Vamǎ, nu am sesizat aceste lucruri, poate şi pentu cǎ aveam numai 14 ani. În schimb, am întalnit oameni diferiți, care au curajul sa iasǎ din tipare, oameni originali, distractivi, cu poftǎ de viațǎ... oameni liberi. În societatea contemporanǎ, libertatea este un termen utopic. În opinia mea, nu mai suntem liberi,ci suntem toti dependenți de lucrurile înconjurǎtoare. Însǎ în Vamǎ, toate acestea se dizolvǎ efectiv în spațiu, cǎci în aerul imbâcsit de praf pluteşte doar voia bunǎ şi destinderea totalǎ.

Problemele pe care vreau sǎ le ridic abordând aceastǎ temǎ sunt însǎ de altǎ naturǎ. Autoritațile locale nu sunt interesate de frumusețea Vǎmii, ci de venitul încasat la fiecare final de varǎ. Treptat, vor transforma Vama Veche în Mamaia. Apar din ce în ce mai multe strǎzi, ba mai mult, recent au fost dǎrâmate terasele de pe plajǎ şi înlocuite cu o pistǎ pentru biciclişti. Nu mǎ opun inovației, în general, dar cred cǎ, în Romania, banii alocați acestor construcții din Vamǎ, se puteau folosi în alte scopuri, mult mai utile.
Când am încercat sǎ dezbat acest subiect mi s-a spus cǎ “Asta înseamnǎ progres”. Societatea actualǎ înțelege progresul ca pe o dezumanizare totalǎ, o luptǎ acerbǎ pentru bani si putere. Vama Veche era singurul loc care rǎmǎsese necontaminat de ipocrizia şi mercantilismul “oamenilor mari”.

În concluzie, îl voi parafraza pe Zaharia Stancu şi voi spune cǎ Vama Veche existǎ... şi nu existǎ. Ea existǎ de fapt, doar pentru cei care au avut ocazia sǎ guste senzația de irealitate pe care aceasta o oferǎ. Nimeni, niciun politician sau comerciant cu interese financiare nu poate ințelege importanța pǎstrarii spiritului de Vamǎ.


PS1: A se remarca cuvintele de mare clasa :))
PS2: Mama l-a citit si parea incantata [probabil si ptr ca in general crede ca nu prea ma duce mintea]. A zis ca daca l-ar fi citit intr-un ziar, s-ar fi convins cat de cat ca in Vama nu poate fi asa rau. Ce pot sa zic, mom loves me. Ea e fanul meu nambar uan, e singura persoana care daca m-as apuca de cantat, mi-ar cumpara albumul, daca m-as face scriitoare, mi-ar cumpara cartile, daca m-as face actrita, mi-ar viziona filmele etc, ati prins ideea :P