Trebuie sa recunosc ca uneori ma cuprinde nostalgia cand imi amintesc cum era in generala. Imi pare nespus de rau ca nu pot sa redau aici cate chestii s-au intamplat pentru ca le-am uitat si imi pare si mai rau ca stiu ca odata cu trecerea timpului vor disparea si putinele aminitiri care le mai am.
Totusi, cum am putea uita excursia de la Bucuresti? Ma uitam aseara pe poze...eram practic niste copii! Imi amintesc ca atunci am fost prima data intr-un mall. Eram fascinata de tot ceea ce vedeam. Am intrat cu fetele intr-o tona de magazine, dar intr-un final am ajuns la un stand cu mega-reduceri si ne-am luat toate niste bluze negre la 100 de mii! O daaa, facusem cumparaturi in mall :>.
Taberele! Ce distractii pe noi...si erau distractii copilaresti: ne jucam carti in tren, eventual pe pedepse gen "Du'te si striga Cucurigu in compartimentu alaturat" [:))] sau sticlutza ! O daaa ce emotii pe noi "oare cu cine o sa nimeresc sa ma pup?" [de precizat, pe obraz ]. Totusi era fain. Ne dadeam toti banii pe tampenii de bandane si bratari si suveniruri. Acum pe ce ne dam banii?
Pe un Heineken si un pachet de Kent. [generalizat desigur]
Apoi am inceput sa crestem. S-au schimbat grupurile de prieteni, am inceput sa fim interesati de alte chestii.Eu si Eli eram "raperitze " :> :)) Sabina....e nevoie sa iti amintesc? ;;) Cred ca nu! :))
Imi amintesc ca umblam ore in sir cu fetele pe faleza, indiferent de vreme si vorbeam despre vrute si nevrute. Uneori, dupa scoala,
Sabs si Eli erau atat de dragute incat ma conduceau pana acasa si
intotdeauna ne luam cate un cremshnit de la Spic de Grau. Oh yeaah!
Totusi, baza era Pitch Pit! Aia e cofetaria unde ne-am petrecut practic copilaria :))) Si stiu ca Alin manca absolut tot timpul o prajitura numita Boema. [Care era naspa :)) ]
Au fost o gramaaaaaaada de alte chestii, dar pe care, din anumite motive, prefer sa le tin pentru mine :D.
Inainte sa inchei, vreau sa fac marturisirea vietii mele :-S. Mai stie careva maneaua "Dau cu sabia,dau cu paru " [=)))] pe care o ascultam la ziua lu' Alin si Eli dansa ca turbata pe ea? :)) Ei bine, si mie mi-a placut maneaua aia . Pam-pam !
Daca mai aveti si alte amintiri de genul, feel free to join :D
marți, noiembrie 27, 2007
duminică, noiembrie 25, 2007
Leapsa :P
Leapsa de la Ioana...Gotta complete these topics:
1.Oamenii de care îmi pasă cel mai mult: Parintii care ma suporta si prietenii care ma fac sa am crampe de ras :D.
Dadada >:D<
2.Sunt mândra de mine pentru că: Exista si varianta "Nu sunt mandra de mine" nu?
3.Oamenii pe care îi admir: Miserupistii.
4.Îmi place mult să: citesc si sa ascult muzica.
5.Îmi doresc să: fiu fericita.
6.Unele dintre cele mai bune lucruri făcute de mine: Uhm....uhm.... :-??
7.Mi-ar plăcea să devin: fotograf :>:> :)))
8.Îmi propun să: renunt la ciocolata :(
9.Prefer să: citesc decat sa fac ceva la mate/info.
10.Ştiu că pot să: trec peste criticile voastre luate din melodii de la Parazitii. Haha! Screw you!
Ok...dupa lungi cugetari am completat si eu asta...Saraca Ioana, mi'a zis ea pe mess ceva de Leapsa da' nu stiam la ce se refera. Stupid me :)
Asaaa....Leapsa merge mai departe la ... (ma mai gandesc eu)
1.Oamenii de care îmi pasă cel mai mult: Parintii care ma suporta si prietenii care ma fac sa am crampe de ras :D.
Dadada >:D<
2.Sunt mândra de mine pentru că: Exista si varianta "Nu sunt mandra de mine" nu?
3.Oamenii pe care îi admir: Miserupistii.
4.Îmi place mult să: citesc si sa ascult muzica.
5.Îmi doresc să: fiu fericita.
6.Unele dintre cele mai bune lucruri făcute de mine: Uhm....uhm.... :-??
7.Mi-ar plăcea să devin: fotograf :>:> :)))
8.Îmi propun să: renunt la ciocolata :(
9.Prefer să: citesc decat sa fac ceva la mate/info.
10.Ştiu că pot să: trec peste criticile voastre luate din melodii de la Parazitii. Haha! Screw you!
Ok...dupa lungi cugetari am completat si eu asta...Saraca Ioana, mi'a zis ea pe mess ceva de Leapsa da' nu stiam la ce se refera. Stupid me :)
Asaaa....Leapsa merge mai departe la ... (ma mai gandesc eu)
sâmbătă, noiembrie 24, 2007
Cuvinte (I)
Lenor mov. Argint. Hartii ratacite. Muzica in casti. Plaja pustie. Poze. Amintiri. Frig. Lacrimi. Parfum. Pepsi X. Luna. Eminem. DVD. Gene.
Piatra. Teama de nou. Gat. Nebunie. Privire fugara. SMS. Fuga.
Ura. Resentimente. Furie. Fum.
I'm done with all that.
PS: Inca ma gandesc serios la poze cu banca si cu fularul ala afurisit.
Va urma.... :) :)
Piatra. Teama de nou. Gat. Nebunie. Privire fugara. SMS. Fuga.
Ura. Resentimente. Furie. Fum.
I'm done with all that.
PS: Inca ma gandesc serios la poze cu banca si cu fularul ala afurisit.
Va urma.... :) :)
joi, noiembrie 15, 2007
Corespondenta ciudata
Azi...am venit de la scoala putin blazata de banalitatea zilei care tocmai trecuse. Dupa ce am citit o carte, am ramas in pat gandindu-ma la... nimic deosebit. Deodata sunt intrerupta din visare: am primit o scrisoare, de undeva, de departe.
Raman singura in camera si linistea ma cuprinde. Desfac timid scrisoarea. Mi se pare ca am mai vazut scrisul asta undeva, desi e destul de greu de descifrat. Am impresia ca cineva a mazgalit acolo niste hieroglife, cu scopul de a fii citite de o singura persoana: de mine. Incep sa citesc...
" Draga Aurora*,
Iata ca in cele din urma am putut gasi adresa corecta la care sa iti scriu. De luni de zile ratacesc dintr-o parte in alta, te caut din ungher in ungher, din aminitire in amintire insa fara nici un rezultat. Azi te-am cautat in cel mai obscur abis al inimii tale....si se pare ca te-am gasit. Te ascunzi bine de tot, fato!
Am asteptat cu nerabdare sa te gasesc, sa iti vorbesc, sa te imbarbatez. Sa iti spun ca viata e frumoasa si merita traita din plin, sa iti spun ca cineva acolo sus te iubeste, indiferent de tampeniie pe care le faci sau le gandesti zilnic.
Sincer, mi-a parut rau sa constat ca m-ai uitat, ca nu mi-ai mai scris, ca nu mi-ai mai pus vesnicele intrebari care mi le puneai inainte- "Ce este viata? Ce e moartea? Ce sunt eu? Ce esti tu? ".... Am dus dorul acelor lungi discutii pe care le purtam seara de seara. Dar stii, ca intotdeauna, eu te-am iertat si am decis sa fac primul pas spre impacare. ( Doar asta e rolul meu nu?).
Am simtit ca este momentul ideal sa reapar in viata ta si sa te fac sa zambesti iar. Dupa cum sper ca ti-ai dat seama deja, am fost nevoit sa te las sa ratacesti singura pe carari nebanuite in ultimele luni, ca sa intelegi ca ai nevoie de mine pentru a reusi sa sorbi esenta vietii in toata profunzimea sa.
Azi, insa, m-am intors la tine, cu bratele deschise, desi tu ai fost cea care m-a parasit. Stiu ca ai nevoie de mine! Simt asta....
Sper ca de acum inainte sa inveti sa iti pastrezi vechii prieteni, chiar daca iti vei face si altii noi. Nu te condamn, toti fac la fel ca tine la un moment dat... Important e sa realizezi intr-un final adevarul: si adevarul este a trebuie sa ma pastrezi toata viata....
Cu drag,
Copilul din tine... "
* don't ask
Raman singura in camera si linistea ma cuprinde. Desfac timid scrisoarea. Mi se pare ca am mai vazut scrisul asta undeva, desi e destul de greu de descifrat. Am impresia ca cineva a mazgalit acolo niste hieroglife, cu scopul de a fii citite de o singura persoana: de mine. Incep sa citesc...
" Draga Aurora*,
Iata ca in cele din urma am putut gasi adresa corecta la care sa iti scriu. De luni de zile ratacesc dintr-o parte in alta, te caut din ungher in ungher, din aminitire in amintire insa fara nici un rezultat. Azi te-am cautat in cel mai obscur abis al inimii tale....si se pare ca te-am gasit. Te ascunzi bine de tot, fato!
Am asteptat cu nerabdare sa te gasesc, sa iti vorbesc, sa te imbarbatez. Sa iti spun ca viata e frumoasa si merita traita din plin, sa iti spun ca cineva acolo sus te iubeste, indiferent de tampeniie pe care le faci sau le gandesti zilnic.
Sincer, mi-a parut rau sa constat ca m-ai uitat, ca nu mi-ai mai scris, ca nu mi-ai mai pus vesnicele intrebari care mi le puneai inainte- "Ce este viata? Ce e moartea? Ce sunt eu? Ce esti tu? ".... Am dus dorul acelor lungi discutii pe care le purtam seara de seara. Dar stii, ca intotdeauna, eu te-am iertat si am decis sa fac primul pas spre impacare. ( Doar asta e rolul meu nu?).
Am simtit ca este momentul ideal sa reapar in viata ta si sa te fac sa zambesti iar. Dupa cum sper ca ti-ai dat seama deja, am fost nevoit sa te las sa ratacesti singura pe carari nebanuite in ultimele luni, ca sa intelegi ca ai nevoie de mine pentru a reusi sa sorbi esenta vietii in toata profunzimea sa.
Azi, insa, m-am intors la tine, cu bratele deschise, desi tu ai fost cea care m-a parasit. Stiu ca ai nevoie de mine! Simt asta....
Sper ca de acum inainte sa inveti sa iti pastrezi vechii prieteni, chiar daca iti vei face si altii noi. Nu te condamn, toti fac la fel ca tine la un moment dat... Important e sa realizezi intr-un final adevarul: si adevarul este a trebuie sa ma pastrezi toata viata....
Cu drag,
Copilul din tine... "
* don't ask
duminică, noiembrie 11, 2007
O banca....
Mi-am scos putin nasu' din cartea de engleza si am deschis geamu. Great! La blocul alaturat iar este o nunta de tigani....din camera mea se aude insa Veritasaga- Nu vreau sa vad lacrimi... Ma enerveaza melodia asta, dar de fiecare data, in loc sa o opresc, o pun pe repeat.
Curios... s-a oprit si ploaia. Cand s-a intamplat asta nu stiu, dar nu ma mir ca nu am observat pana acum.
Uneori constat ca lumea se schimba in permanenta in jurul meu, ma uit in stanga si in dreapta si vad cum oamenii apar si dispar cu atata repeziciune ca ma sperie... In urma mea las locuri si fapte prin care am trecut candva, dar de care imi amintesc vag. Sunt acolo cand se intampla toate, din punct de vedere fizic... dar oare sunt vreodata cu adevarat acolo? Tot timpul cu un pas in urma... traind in trecut... sau cu un pas in fata... visand la viitor. Pai cam asa se scurge viata.
A da, aseara am visat o banca. Ciudat vis: era doar o banca... si pe ea era un fular verde. ( Aveam si eu un fular verde nu?) . Nu stiu daca exista in realitate, dar eu mi-am imaginat locul atat de bine incat.....
O sa fotografiez locul ala candva. Promit.
Curios... s-a oprit si ploaia. Cand s-a intamplat asta nu stiu, dar nu ma mir ca nu am observat pana acum.
Uneori constat ca lumea se schimba in permanenta in jurul meu, ma uit in stanga si in dreapta si vad cum oamenii apar si dispar cu atata repeziciune ca ma sperie... In urma mea las locuri si fapte prin care am trecut candva, dar de care imi amintesc vag. Sunt acolo cand se intampla toate, din punct de vedere fizic... dar oare sunt vreodata cu adevarat acolo? Tot timpul cu un pas in urma... traind in trecut... sau cu un pas in fata... visand la viitor. Pai cam asa se scurge viata.
A da, aseara am visat o banca. Ciudat vis: era doar o banca... si pe ea era un fular verde. ( Aveam si eu un fular verde nu?) . Nu stiu daca exista in realitate, dar eu mi-am imaginat locul atat de bine incat.....
O sa fotografiez locul ala candva. Promit.
vineri, noiembrie 09, 2007
Bun venit
Mda, acum am si eu blog. Vreau sa precizez de la inceput ca daca esti genul de retardat care nu poate socializa nici in viata reala, nici pe internet; care nu stie sa poarta o discutie profunda si se rezuma la "Ce faci? Bine, tu?"; care crede ca scopul scuza mijloacele si care considera un blog "penibil" ( doar pentru ca asa a zis Mircea Badea ), atunci te poftesc sa dai Esc si sa iti vezi in continuare de viata ta plata si superficiala in toate aspectele ei.
Revenind la planul in care evoluez eu [:)] si care trebuie sa precizez ca este altul decat al vostru...., m-am hotarat sa impartasesc curiosilor o serie din tampeniie care imi trec zilnic prin cap :)). Cu nici un scop....
...to be continued... :)
Revenind la planul in care evoluez eu [:)] si care trebuie sa precizez ca este altul decat al vostru...., m-am hotarat sa impartasesc curiosilor o serie din tampeniie care imi trec zilnic prin cap :)). Cu nici un scop....
...to be continued... :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)